
Sindromul Tourette este o tulburare neurologică caracterizată prin ticuri vocale și motorii involuntare. Afectează în jur de 1 până la 2% dintre copiii de vârstă școlară și este cea mai frecventă tulburare de mișcare la vârsta pediatrică.
Ticurile sunt mișcări involuntare sau semivoluntare, bruște, scurte, intermitente, repetitive (ticuri motorii) sau sunete (ticuri fonice). Este adesea asociată în principal cu tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate și tulburare obsesiv-compulsivă.
Având în vedere prezentarea sa diversă, sindromul Tourette poate imita aproape multe tulburări hiperkinetice, făcând diagnosticul uneori dificil.
Se crede că etiologia acestui sindrom este legată de disfuncția ganglionilor bazali și s-au urmărit multe indicii, atât factori genetici, cât și de mediu, dar nu a apărut încă o contribuție majoră convingătoare la patogeneza bolii.
S-a dovedit ca instruirea în neurofeedback este eficientă pentru reducerea ticurilor.
Terapia prin neurofeedback îmbunătăteste în mod substanțial calitatea vieții funcționarea psihosocială la pacienții afectați.