
Neurofeedback-ul arată că stresul cauzat de tulburările de anxietate poate fi redus. Cu o tulburare de anxietate, apar adesea și simptome de depresie, care pot fi îmbunătățite și prin neurofeedback.
Cazul unei tulburări psihice (o teamă nespecifică) sau în cazul unei fobii (o teamă concretă față de obiecte și situații) reprezintă punctul central al simptomelor, ce vorbește despre o tulburare de anxietate.
Frica, în mare măsură normală ca efect al supraviețuirii individuale, a devenit independentă în cadrul tulburării de anxietate. În ceea ce privește criteriile „intensitate”, „persistență”, „gestionare” și „grad de afectare” subiectiv și fizic, simptomele diferă de frica „normală” sau de sentimentul persoanelor sănătoase.
Acest lucru înseamnă, de asemenea, că simptomele fizice ale unei astfel de reacții (de exemplu, creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, activitatea glandei sudoripare, gândurile ascunse, modificarea temperaturii pielii) sunt pronunțate în mod necorespunzător.
Din cauza unui comportament de evitare condiționat (evitarea unor situații de frică), această schimbare puternică este percepută de obicei devreme de către persoanele în cauză și poate apoi ea însăși să provoace un spor negativ suplimentar în reacția de frică: apare cercul vicios al fricii sau fenomenul fricii de frică.