Factorul genetic în Neurofeedback

Conexiunile sinaptice pe care le-am mostenit pe cale genetica, dar care le activam prin selectie si instruire, ne permit sa functionam in mediu. Supravietuirea ne-ar fi in pericol daca n-am dispune de multe dintre ele. De exemplu, suntem, prin nastere, predispusi sa plangem la discomfort, provocat fie de foame, sete, frig, caldura sau alte experiente senzoriale. Toti membrii sanatosi ai speciei se nasc cu compartimente universale relativ similare in cortex, iar creierul este prevazut cu trasaturi si compartimente specifice, comune tuturor fiintelor umane .
Acestea sunt trasaturile genetice universale de lunga durata, comune intregii omeniri.

O alta sursa a acestor conexiuni neurologice innascute este mostenirea genetica de la cei mai apropiati stramosi, parinti si bunici. Ca urmare, ne nastem cu scheme unice de conexiuni sinaptice demonstrate de anumite predispozitii de scurta durata, nu doar in ce priveste inaltimea, greutatea, culoarea parului si a ochilor, dar si cu privire la comportamente si atitudini. Purtam in noi o parte din bagajul emotional sau din binecuvantarea stramosilor.

Si totusi, nu ne serveste la nimic sa ne gandim la mostenirea din stramosi ca la un cerc vicios, care perpetueaza obiceiuri proaste. Este adevarat ca aschia nu sare departe de trunchi, ceea ce nu inseamna insa ca nu se poate rostogoli in alta parte.

Realitatea este ca amintirile noastre implicite ne ofera o baza de pe care sa pornim in viata. Activate fie de mediu, fie de vreun program genetic , aceste amintiri incep sa construiasca identitatea in dezvoltare a unui copil si servesc drept materii prime din care sa se formeze ,,sinele”. Lucru adevarat, genele sunt o mostenire, nu un destin. Mostenim cam 50% din retelele nervoase, dar restul de 50% este creat pein cunoastere si experienta proprie.

Astfel si terapia neurofeedback functioneaza diferit de la individ la individ.